Virgil Stănescu: Proiectul IPSR educă tinerii

La 17 ani şi jumătate unii sportivi îşi dau seama că nu au ce cauta în sportul de performanţă. Eu atunci m-am apucat de baschet într-un cadru organizat. Am mai cochetat cu baschetul şi până atunci, dar nimic serios. Am jucat în curţile şcolilor, în echipa liceului sau în cadrul unor streetball-uri. Abia târziu am început să joc la nivel de performanţă la CSS1 şi am prins jumătate de an de juniorat şi campionat naţional. La vârsta de 18 ani am facut pasul în divizia A la o echipă din Bucureşti, SOCED. Un an mai târziu am fost convocat la lotul naţional al României şi de acolo am ştiut că asta vreau să fac în continuare.

La 21 de ani am plecat în America cu o bursă de studii. Terminând facultatea, am jucat în campionate puternice precum Germania, Belgia, Turcia, Italia sau Rusia şi am înţeles ce avantaje îţi poate oferi sportul în viaţa de zi cu zi, dar mai ales baschetul, pe care il consider ca fiind singurul sport care te ţine cu capul sus. Un sport de echipă care îţi dezvoltă puterea de decizie antrenată zi de zi, prin succesiunea rapida a fazelor de atac  şi aparare. Totodată, dinamismul jocului îţi oferă permanent un spectacol total, fiind un liant social care este din ce în ce mai răspândit în rândul tinerilor. 

Îmi dau seama acum cât de mult m-ar fi ajutat acei ani de juniorat în deprinderea unor automatisme, a unei tehnici individuale la care a trebuit să depun o muncă dublă ulterior. Am convingerea că proiectul " Împreună pentru sportul românesc" vine exact în ajutorul acestor tineri care pot învăţa ce înseamnă sportul de performanţă la o vârstă mai fragedă şi astfel să pornească cu o şansă în plus. Educă tinerii în vederea unei vieţi sportive şi a formării unor caractere puternice şi rupe barierele pe care mulţi le întâmpină prin lipsuri materiale. Le oferă oportunităţi pe care şi noi, sportivii consacraţi, ni le-am fi dorit şi am fi avut nevoie de ele la vârsta lor, făcându-le drumul spre succes poate puţin mai lin.